REÎNTÂLNIREA AMÂNATĂ

                

 

REÎNTÂLNIREA  AMÂNATĂ

 

Ca în fiecare seară

tot plângea pe prispă afară

cu coatele pe pridvor

de al fiului său dor,

care de mic avea-n gând,

fiind sărac, mereu flămând,

să își părăsească Țara,

să lase-n urmă povara.

 

A ajuns printre străini,

dar în inimă cu spini.

Harnic și cu iscusință

și în suflet cu credință

a putut în câțiva ani

să adune... ceva bani,

să își rostuiasc-o stare,

cum dorește fiecare.

 

Numai că măicuța lui

a rămas a nimănui

și a-mbătrânit cu anii,

de se bucurau dușmanii.

Trecea poștașul pe drum,

i-aducea facturi – duium.

Avea bani băbuța-n traistă;

n-avea cine să-i plătească.

 

Când putea să meargă ea,

toată lumea o-nșela;

neavând știință de carte...

fiecare-și făcea parte.

 - Vino, dragul meu, acasă,

să citesc, să scriu, mă-nvață!

Mi s-au înmulțit dușmanii,

de când tu îmi trimiți banii.

 

Mi-e plin de riduri obrazul,

c-am trăit tot cu necazul

și sunt tare supărată,

că nu mai cred că vreodată

aș putea să te mai văd

prin ogradă, îndărăt.

 

 - Vin la vara viitoare,

îi scria într-o scrisoare

fiul ei de ani plecat

socotit un om bogat.

 

O vecină mai de treabă

totdeauna o întreabă

despre veștile primite

în zeci de plicuri lipite.

 

Bătrânica, sărăcuța...

îi zicea: “Sărut mânuța!

De nu ți-e cu supărare,

vrei să-mi citești o scrisoare?”

 

...Cât era de bolnăvioară,

parcă îi trecea de boală,

când inspira din cuvinte

suflet tânăr, inimă și trup fierbinte.

 

                      *

 

Își cuibărise bucuria-n piept

cu gându-n vară la eveniment.

Numai că iarna geroasă

a țintuit-o lângă sobă-n casă.

Ea, bătrâna, nu a luat-o-n seamă

și-a târâit-o până-n miez de vară,

de s-au mirat vecinii și întregul sat,

cum de le-a-nvis pe toate de dragul ei băiat!

 

Dar a sosit și ziua, în care avionul

aterizase-n țară și... sună telefonul.

Vecina îl primise și-o stigă peste gard;

că-n șase-șapte ore sosește-al ei băiat.

 

Cu gândul revederii atâtea mari emoții

au copleșit-o, că a sfârșit subit în gheara crud-a morții

și, fără tagă, a fost doar amânată această reîntâlnire,

pân’ ce iubitul fiu va lua un pașaport pentru... aceeași lume.

 

ION  I. PĂRĂIANU

 

 

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->