REÎNTÂLNIREA AMÂNATĂ
Ca în fiecare seară
tot plângea pe prispă afară
cu coatele pe pridvor
de al fiului său dor,
care de mic avea-n gând,
fiind sărac, mereu flămând,
să își părăsească Țara,
să lase-n urmă povara.
A ajuns printre străini,
dar în inimă cu spini.
Harnic și cu iscusință
și în suflet cu credință
a putut în câțiva ani
să adune... ceva bani,
să își rostuiasc-o stare,
cum dorește fiecare.
Numai că măicuța lui
a rămas a nimănui
și a-mbătrânit cu anii,
de se bucurau dușmanii.
Trecea poștașul pe drum,
i-aducea facturi – duium.
Avea bani băbuța-n traistă;
n-avea cine să-i plătească.
Când putea să meargă ea,
toată lumea o-nșela;
neavând știință de carte...
fiecare-și făcea parte.
- Vino, dragul meu, acasă,
să citesc, să scriu, mă-nvață!
Mi s-au înmulțit dușmanii,
de când tu îmi trimiți banii.
Mi-e plin de riduri obrazul,
c-am trăit tot cu necazul
și sunt tare supărată,
că nu mai cred că vreodată
aș putea să te mai văd
prin ogradă, îndărăt.
- Vin la vara viitoare,
îi scria într-o scrisoare
fiul ei de ani plecat
socotit un om bogat.
O vecină mai de treabă
totdeauna o întreabă
despre veștile primite
în zeci de plicuri lipite.
Bătrânica, sărăcuța...
îi zicea: “Sărut mânuța!
De nu ți-e cu supărare,
vrei să-mi citești o scrisoare?”
...Cât era de bolnăvioară,
parcă îi trecea de boală,
când inspira din cuvinte
suflet tânăr, inimă și trup fierbinte.
*
Își cuibărise bucuria-n piept
cu gându-n vară la eveniment.
Numai că iarna geroasă
a țintuit-o lângă sobă-n casă.
Ea, bătrâna, nu a luat-o-n seamă
și-a târâit-o până-n miez de vară,
de s-au mirat vecinii și întregul sat,
cum de le-a-nvis pe toate de dragul ei băiat!
Dar a sosit și ziua, în care avionul
aterizase-n țară și... sună telefonul.
Vecina îl primise și-o stigă peste gard;
că-n șase-șapte ore sosește-al ei băiat.
Cu gândul revederii atâtea mari emoții
au copleșit-o, că a sfârșit subit în gheara crud-a morții
și, fără tagă, a fost doar amânată această reîntâlnire,
pân’ ce iubitul fiu va lua un pașaport pentru... aceeași lume.
ION I. PĂRĂIANU

Comentarii
Sa nu amani nicicand intalnirile. E trist!