Dincolo de gând exişti
ca un cer senin fluidizat
te prelingi în toată fiinţa
în adâncimea tăcerilor
nocturne
în închipuirea fără glas
rămâi veşnic
un amestec de frumos şi candoare
balsam peste răni
care nu se vindecă
în neliniştea întrebătoare
din cenuşa timpului
prizi aripi de zbor
printre maluri de vis
prin înnoptarea cu gust amar
din cerul dezbrăcat de calde chemări
răsăritul pare absent
alunecă dincolo de zâmbetul lumii
unde gândurile capătă forme
dar nu şi viaţă
iar pe digul care ne desparte
îngheaţă freamătul simţirilor de ieri
neputinţa ‘’de a fi’’
se cuibăreşte în nocturne umbre
aşteptând o reîntoarcere
a zilei de mâine.
Comentarii
mereu impresionată de scrierile dumnevoastră, mereu cu emoţii, mereu cu plăcere... Felicitări!