Mă simt străin plecat de-o vreme
Şi-n oglindă sunt un aburit,
Aspir la tainele supreme
Ce-n cuvinte zei a nemurit.
Întreb şi visul care-mi tace
Ori se ascunde prin poeme,
Cum din război se naşte pace
Ori nu-s inclus bine-n sisteme?
De ce şi umbra de amiază
Mi se comprimă aşa tare
Şi-n restul timpului e trează
De se dilată pe cărare?
Şi simt în mine cum se-ntoarce
Ceva ce tu îi dai putere,
Înghesui cerul pe sub arce
Şi-n restul cercului mistere.
Îmi umpli golu-n amintire
Şi ştergi tot praful de la colţuri
Iar cu o mare de iubire
Mă ţii cu nevăzute hăţuri.
Aşa se face că n-am vreme
De abureala-n care am fost,
Spânzur apusul la extreme,
În viaţă o să-mi zidesc un rost.
-->
Comentarii
Mihaela Lucia M., trcerea ta cu aprecieri în pagină e de bun augur şi bine ai venit!
Lenuş, bucuros de citire!
Mulţumesc Auroea, pentru citire şi apreciere!
Versuri care te vrăjesc, cuvinte sensibile, încărcate de semnificaţii. Felicitări!
Frumos poem!
Prozodia este excelentă, poezia toată, o reuşită!
Vă mulţumesc! Felicitări!
.
Aurora, admiraţie