Reflexia imaginaţiei 1


din cioburi 
de oglinzi efemere
chipul tău împietrit
îşi plângea durerea
picurând din gene lungi
flori albastre pe aripa frântă 
lacrimile de iubire
îţi dăltuiau uitarea în ridurile vremii

ploi întârziate 
îmbălsămate cu memoria
unei galaxii pierdute
ţi-au nins sufletul în ianuarie
cu zbor de fluturi mov 
atunci...
din albul zăpezilor
fuioare de vânt agăţaţe
de picături de infinit
turnau în forme perfecte
zăvoare meşteşugite
din cuvinte rare
închizând pe veci uşi inutile 
ce nu mai duceau nicăieri
eliberând
bucăţi de suflet 
troienite cu doruri în derivă.....

 1979327485?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->