Regăsire
Desferecă-mi iarna din suflet
Cu nimb feeric de lumină
Dulceaţa-n glas, ţinută-n sipet
Risipă fă-o în surdină
Atârnă gândul de cuvânt
Precum o lacrimă de geană
Dezbraca-ţi asprul tău veşmânt
Cu mângâieri de pus pe rană.
Şi-afară-i iarnă şi îngheţ
Tu fă-o dulce primăvară
Vom împlini un vis măreţ
A două inimi regăsite iară.

Comentarii
Multumesc Lenus, multumesc domnule Muntean!
Frumos poem!