Relativ

li mae 1
Ca într-un joc de poker mut,
am suferit și am pierdut
când am crezut în absolut.

Destinul hâd, ca un agnost,
m-a-nvățat că n-are rost
să cred în veșnic adăpost.

Nici n-am știut, filosofând,
că viața te împinge-absurd
să muști țărâna, orb și surd.

Când am știut ce pot să fiu
în plete-mi ningea argintiu
și-n jurul meu era pustiu.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Am remarcat şi în această poezie, dorul de ceva...  ce nu mai poate fi recuperat. Un zbucium, dar şi o împăcare cu suferinţa, cu pierderea unei părţi din fiinţă.

  • Vă mulțumesc, dragii  mei!

  • Când am știut ce pot să fiu
    în plete-mi ningea argintiu
    și-n jurul meu era pustiu.

    SUPERB..!Frown.gif

  • Frumos!

  • Frumos!

  • Dacă am știi de tineri ce ne așteaptă...
    Frumoasă poezie!
  • Frumoase versuri!
Acest răspuns a fost șters.
-->