remember
să fie bătrâneţea timpul fericirii noastre
animalul din noi a murit demult
rămânem doar cu sufletul trăind printre
forme luminoase şi vagi ce nu-s încă beznă
oraşul din tinereţe care se rupea în mahalale
până prin munţii fără de sfârşit
s-a transformat într-o imagine vagă
cu străzi tulburi şi case vechi cu prispe brâncuşiene
timpul meu a semănat cu al lui Democrit din Abdera
care şi-a smuls ochii ca să poată gândi
imaginile erau prea mincinoase şi pline de penumbră
totul atunci curgea parcă pe un povârniş
şi semăna cu eternitatea
prietenii mei s-au dus la cele veşnice
şi nici femeile nu mai sunt ce-au fost odată
altele sunt cotiturile alte litere au cărţile
dar toate acestea nu mă înspăimântă
ele au o dulceaţă şi o întoarcere spre luminile
tinereţii în centrul meu tainic
ce-au fost toate aceste drumuri decât ecouri şi paşi
femei bărbaţi agonii învieri zile şi nopţi
răstimpuri între vise şi vise clipe infime
ale unui ieri care a trecut ca o melopee
am ajuns în centrul meu privesc în oglindă
îmi iau cheia şi descui uşa întrebându-mă
cine sunt eu şi încotro mă îndrept…
vineri, 31 iulie 2015
-->
Comentarii
frumos!