Remember
Poem despre Eminescu
Când buciumul sună cu jale.
Mă plimb pe lângă plopii fără soț;
adun cuvintele ce exprimă adevărul –
zestrea băietului moldav întrupat dintru toate.
Afirmă unii: Născut la Ipotești,
iar alții susțin orașul Botoșani.
El a notat c-a apărut din adâncul mării,
iar frumoasei din povești că s-a născut
din a chaosului văi.
E chintesența creației cerești –
Luceafăr pe Pământ.
Părinții „…soarele e tatăl meu,/
Iar noaptea-mi este muma”.
L-au cununat cu sărăcia și nevoile și neamul;
cu tot ce mișcă-n dulcea Românie: râul, ramul –
Din floare albastră și flori de tei
a strâns nectarul din-tregul Univers;
l-a pus cu măiestrie-n metafore – scântei,
și ne-ndulcesc în fiecare vers.
Noi, români, ne păstrăm limba –
cuvinte ce din coadă sună-n cadență de arme;
cuvinte cu aură puse-n altare – icoane-ntre rame.
Filozofia lui Eminescu e Sferă !
Nu poate fi explicată-n câteva versuri;
de la Heraclit la Platon – renumiții antici;
nici de la Kant la Schopenhauer – promotori romantici.
În limba română - năframă de curcubeu am scris acest poem,
aniversarea Luceafărului – flacăra în conștiința neamului meu.
Pioase cuvinte înălțătoare, remember,
placăm din Mai am un singur dor:
„Cum n-oi mai fi pribaeg
De-atunci înainte
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.”
Ion Nelu Părăinu
-->
Comentarii
Frumoase versuri!