Opriţi lumina!...lumea-i crudă
Şi-n veci s-o înţeleg nu pot,
În van sunt toate, cânt şi trudă
Când viaţa-i un biet camelot.
De ce să caut oare lumii
O dezlegare şi un sens,
Când sclavă sunt în faţa vremii
Şi doar un praf în univers?
Zadarnic litere-nroşite
Mi-au dezlegat al vieţii mers,
Căci râu de lacrimi nesfârşite
Mi-a pus pecete e neşters.
Opriţi lumina!...lumea-i dusă,
Zadarnic mâna o întind,
Din foc a mai rămas cenuşă
Şi moartea o aud venind.
Luiza-Adriana Grama
Comentarii