Ne-mpinge socialul cu regula-i de fier,
Ce-ai mai frumos în suflet să-l ții ascuns, stingher,
Iar ceea ce atrage pe fiecare om,
E-a șarpelui chemare, e fruct oprit din pom!
Priviți curat cum firea atrage-un el și-o ea,
Din sute, mii de specii, mereu a fost așa!
Doar omul nu urmează, a Domnului natură
Ceva spune din suflet și altceva din gură...
A fost cândva și altfel și scrie în scriptuă
Că Domnul ne-a creeat minune de făptură !
Ne-a dăruit la trupuri și partea… ”rușinoasă”
”De ce”-ul ne frământă și-n pace nu ne lasă…
Nimic n-a fost creeat, așa întâmplător:
Pentru privit sunt ochii, aripa pentru zbor...
Ce au, să poruncești, să nu le folosească
Pare-mpotriva firii, porunca-i nefirească...
Inimă au și porcii chiar au și… toate cele,
Le folosim și noi, dar altfel decât ele!
EL ne-a păzit prin legea-i ce-a dat când ne-a zidit
Să fie-ntâi iubirea! Și-apoi... ce-a fost sortit...
-->
Comentarii
Frumos poem