retrospectivă
a privi din vârful vârstei către toate detaliile vieţii
ca un dedal rătăcit prin labirinturi,
cu iezerele apei în vâltoare,
cu năruiri de bolte căzute-n infinit,
c-un soare viu în patimi ce arde şi mă seacă,
cu stupii amintirii prădaţi de furii răi,
m-aş strecura ca şerpii în găuri de-ntuneric
să-mi fie de poveste sfârşitul meu apus;
gândul morţii suie diafan
printre lumi ce se-afundă-n uitare
prin mugetul tenebrelor albe din rugul aprins
ce se stinge-n mine ca un foc în cenuşă;
mă leagănă tristeţea ca o boare,
amurgul voluptăţii încă mai doarme-n mine,
am strâns nemărginirea, strângându-te la piept,
eternă, tu femeie, ce-ai dat lumină vieţii,
trupeasca ta făptură, potir şi sfântul mir,
ne-a adunat trăirea spulberată
şi am intrat în lume ca doi nemuritori;
părul tău ape ca stelele rămân
ce picură pe potecile noastre uitate
mi-ai umplut inima cu toate câmpiile
când glasul ţi-era triluri de ciocârlie în zbor,
înfrânt de sete-acum, aş vrea să-ţi sorb făptura
gustând pământul tău cel roditor…
vineri, 13 februarie 2015
-->
Comentarii
frumos poem. Felicitari!