Pe umărul frunzei, azi, plânge cerul
Într-un spectacol trist, rece, zgomotos.
Brusc, evadează spre pământul setos
Ce-nghite tot, făcând pe cavalerul.
Îmi iau umbrela și o pelerină
Și ies, să simt natura cea rebelă,
Însă trei stropi mai cad pe o pubelă.
S-a terminat? Nu încă? O să țină?
Pași-mi mărunți măsoară umezeala
În timp ce-admir a ploii cutezanță
Ce-mi dă putere să arunc sfiala
În coșul trecutului ca pe-o zdreanță.
Destinu-mi și-a împrospătat urzeala
Și cu prezentul face-o alianță.
-->
Comentarii