Revigorare

Pe umărul frunzei, azi, plânge cerul

Într-un spectacol trist, rece, zgomotos.

Brusc, evadează spre pământul setos

Ce-nghite tot, făcând pe cavalerul.

 

Îmi iau umbrela și o pelerină

Și ies, să simt natura cea rebelă,

Însă trei stropi mai cad pe o pubelă.

S-a terminat? Nu încă? O să țină?

 

Pași-mi mărunți măsoară umezeala

În timp ce-admir a ploii cutezanță

Ce-mi dă putere să arunc sfiala

 

În coșul trecutului ca pe-o zdreanță.

Destinu-mi și-a împrospătat urzeala

Și cu prezentul face-o alianță.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->