Nu sunt de vină eu, mamă,
că certitudinea existenţei mele
nu ţi-a fost o dulce povară,
ci un fetuş ce te-a înrobit
în lanţurile neputinţei,
învăluite într-o tristeţe amară
de a nu mă respinge
din a profunzimei tale fiinţe.
Infioratele sentimente
ţi-au produs lacrima şi revolta
că vreau să exist,
că vreau să fiu copila ta...
In pofida împotrivirii tale,
"EL", m-a păstrat ascunsă,
umilă, supusă,
pentru o nouă viziune spirituală.
Evenimentul de mare cumpănă
din aceste vremi anormale,
ne prevesteşte,
că lumea pe care noi am construit-o,
generând haos şi violenţă,
acum se prăbuşeşte.
El, binevoind să-I fiu
un probant solid,
acum, când, „Cuvântul”
adună cu putere
două lumi paralele
faţă în faţă cu necunoscutul.
Accelerarea timpului
declară prezenţa Divinităţii
iar “Mesajul” profund venit
la nivel Planetar,
de dincolo de barierele frumuseţii,
deschide cele două timpuri
adunând cele două lumi
în acelaş loc,
pe acelaş drum,
în “Unimea Divinităţii”.
“Toate-ţi sunt îngãduite…
dar nu toate-ţi sunt de folos!” (Scripturi)
Bogãţia,
beţia,
drogul,
curvia,
ura,
minciuna,
oare, avurã-n viaţa noastrã un rost ?
Stolul viselor noastre
aflarã adãpost?
Poporul meu...
eşti tot de neajunsuri plin
iar viaţa ta pare a fi un chin.
Iar fi plãcut lui Iisus
sã creadã despre tine,
cã eşti o ţarã cu viziune !
Dacã ţi-ai fi propus,
ai fi putut realiza,
dar, de ce n-ai primit
« Cuvântul Lui » în inima ta ?
Salturile calitative
nu sunt posibile
pânã nu vei lua
îndatã decizia,
fãrã mai întâi "tu"
vrând a te schimba.
Nu poţi face pasul urmãtor
dacã nu-L ei
pe Dumnezeu,
al tãu îndrumãtor.
Numai astfel vei putea
transmite şi altora
din experienţa ta.
aşa... ai tu ceva de spus ?!
la ce concluzie ai ajuns?!
Pe cine inviţi sã urce
pe muntele Everest ?
Când, defapt,
tu, te împiedici
în al tãu amarnic mers.
Mai întâi capãtã tu
încrederea de sine
sã le poţi inspira curajul
celorlalţi, vãzându-te pe tine!
Pentru ca ceilalţi sã te înţeleagã
şi sã te urmeze,
trebuie mai întâi sã te vadã
adunându-ţi epavele
din drumurile tale,
Numai aşa vor adopta
viziunea ta.
Nu e deloc uşor sã faci aceasta,
dar sã nu-ţi închipui cã primeşti
vreodatã, ceea ce-ţi doreşti.
Numai cu o atitudine pozitivã
vei avea curajul sã vorbeşti
tuturor popoarelor
despre “urcuşul tãu duhovnicesc”.
Cautã mai întâi “iubirea”...
cautã “binecuvântarea!”
Numai astfel
vei putea lumina
şi altora, cãrarea,
împlinind voia destinului !
prin forţa « Cuvântului ».
Abia atunci vei putea uimi,
popoarele pãmântului !...
-->
Comentarii