revolta zeilor
în afară de dionysos zeii se revoltă toamna,
atunci încep războaiele lor,
atunci începe identitatea arderii de sine,
atunci semnele faraonice ies la iveală,
atunci moare lumina și se-ncarcă privirea de solstiții,
galbenul rar al frunzelor zboară prin ochii salcâmilor,
atunci încep bacanalele, frumoasele bacante
destrăbălându-se la umbra norilor
sub impulsului oracolului de la delfi
în ochii pofticioși ai plebei.
toate sunt sub semnul tău, apolo,
clipa plouă peste noi, timpul curge, vorba lui heraclit,
o femeie luminează golul cuvântului,
ea e fecioară, viscol, idee, dragoste, furie,
ea ne naște și ne moare, ea ne duce și ne-aduce,
ea dansează pe pleoapele noastre, ea ne alunecă-n suflet,
acum raiul e sfâșiat de minotauri,
lumea devine o gură deschisă către viață,
filozofii lumii se adună la masa ideilor,
ei spun că din greșală învață muritorii,
și tot greșala este un deal către virtute,
satul cu vise de toamnă suie agale către vânt,
fântânile tac cu apele-adânci în pământ,
orașele forfotesc ca niște sodome în flăcări,
gomorele ard și ele, migrând în albastru de voroneț.
zeii se revoltă toamna, când iov trece în lumea cealaltă,
când stelele au adevăr în lacrimi
și luna se zbate-ntr-o beție frenetică,
acum a murit și holderlin frumos ca o lebedă
pe lacul senin al cerului,
acum groparii așteaptă la marginea cimitirelor
s-aprindă candele pe ceara mormintelor proaspete.
numai dionysos dansează macabre dansuri
pe trupurile otrăvite de beția toamnei
printre frunzele nebune, zburătăcite de hoardele vântului.
joi, 18 octombrie 2012
-->
Comentarii
Cu mare dragoste Lenuș îți foarte mulțumesc.
Cu drag am citit acest poem...Felicitări!