Am răsturnat o lege, ca să trăim mai bine,
Ca să muncim în pace, ştiind de ce muncim!
Să aibă drept la masă şi casă orişicine,
Să creştem prunci, să râdem şi poate...să iubim!
Am răsturnat o lege, căci prea era nedreaptă...
Şi ne robea voinţa, ţinându-ne-o în gheare...
Şi-am răsturnat o lege! Şi fiecare-aşteaptă
Să-şi împlinească visul...Aşteaptă, fiecare!!!
Că, ne-am ales aleşii, să nască-o lege nouă
Care să fie dreaptă, la bine şi la greu!
Noi i-am ales! Şi-acuma, se fac cumva că...plouă!
Şi-am răsturnat o lege, ca SĂ TRĂIM MAI RĂU!
Căci, dacă inainte, la vorbă n-aveam dreptul
Şi ne feream cu grijă cuvântul de-ai noşt’i semeni,
Acum vorbim, e drept! Prea mult şi...nedestul
Şi-acum, vorbim cu toţii şi nu ne-ascultă nimeni!!!
’nainte, fapta, vorba, era-nregimentată
Şi truda de cazarmă, ne sufoca voinţa...
Acum, abia acum, aflăm voinţa moartă...
Şi-acum! Abia acum, ştim ce e umilinţa!
Nu zic că, înainte, eram mai fericiţi!
Dar ’’mâine’’, nu era, cum este azi: coşmar!
Eram ca sclavii, sigur,,, Dar azi, vedem uimiţi
Cum azi abia-nţelegem, ce-i munca în zadar...
Eram săraci, umili şi îmbrăcaţi ’’în rate’’...
Mâncam meschin, puţin şi-aveam de ce-njura!
Acum, cârpim cu grijă paltoanele uzate,
Luate-atunci ’’în rate’’ şi n-avem ce mânca!
Să fim mai mulţi în ţară, făceam copii, ’’la normă’’!
Eram siliţi să-i facem cu sila! Vrem-nu-vrem!
Şi...ne năştea români mult suduita dogmă!
Iar astăzi? De-i dorim, nu ni-i mai permitem...
Atunci, eram sortiţi la frig şi întuneric
Şi-aveam de-ales din două: la muncă sau pârnaie...!
Şi nu ne-a convenit! Şi-am răsturnat isteric
O lege incomodă! Să nu ne mai îndoaie...
Să...nu mai fim forţaţi, să facem ce nu vrem!
Să nu mai trebuiască să ne-nghiţim cuvântul...
Acum am răsturnat-o! Să libertate-avem!
Pleznim de libertate, nu ne-ar răbda pământul...
Era severă legea ’naine şi hulită,
Dar ne silea la muncă pe toţi, cu mic cu mare...
Acum, hulita muncă, e aspru drămuită
Că munca-nseamnă viaţă, speranţă şi...mâncare!
Şi azi, ne umilesc vitrinele-ncărcate
Cu boarfe de import şi alte aiureli
Mai scumpe ca păcatul, ce nu se dau ’’în rate’’
Şi azi, privind la ele, redevenim rebeli!
Ce-am vrut? Şi noi ca omul...Ceva, mai mult un pic!
Să fim niţel ’’mai bine’’, mai liberi, se-nţelege...
Dar...am schimbat pe dracu, cu ta-su, cum să zic?
Şi, să trăim mai rău, am răsturnat o lege...
-->
Comentarii
Azi nu mai ştim spre unde să mergem, să privim,
Când biciuiţi de soartă şi obosiţi de visuri,
Nehotărâţi şi singuri alegem să trăim,
Pe margini de prăpastii împinşi către abisuri.
Adevarat...foarte frumos,viata romanilor scrisa in versuri...Felicitari!