Ritmul vieții

5442291855?profile=RESIZE_710x

 

A mai rămas puţin

din visul primăverii

privesc cum vara se așterne,

pe plaja ce ieri era pustie

a mai rămas puţin din clipa de tristețe

ce va dispare în ultima amintire

pe care o voi ascunde,

acolo undeva...

uitând că într-o vreme

o lacrimă curgea

când ne întâlnim,

întâmplător pe stradă

să ne gândim la fluturii dansând,

la dimineţile tot mai albastre

nici nu ştiu cât timp

acolo vom mai sta

privind miresmele din zări

zâmbind o clipă în tăcere

nu înţeleg nici până acum,

unde dispăruse timpul

pe care l-am ţinut închis

în sunetul unui început

din ritmul vieţii

respir din nou aerul cald,

secundele sunt note muzicale

se întoarce iar speranţa

din rugi și din credință

ne cheamă, e tot mai aproape...

născută din roua dimineţii

un ecou…din viorile de vânt.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc!

  • Povestea poemului include un anacronism străduit, deși conținutul lui face decorul unui scenariu. Debutul introspectiv, cu toată dinamica lui, se estompează în verbe intermediare, cumva lucrate din condei, spre a căuta o idee al cărei final rareori concordă cu începutul. Aș împărți poemul în 2 sau 3 părți, așa cum este scris, sau aș insista pe legătura dintre ele. Știți ce spun, desigur! Cu stimă,
Acest răspuns a fost șters.
-->