Printre stânci cu văi întunecate,
peste păduri cu brazi înalți
călătorești
rândunica mea dragă
dincolo de soare,
de spaţiul dintre astre
peste hotare cu bolţii înstelate
în fața mea
te apleci cu-o tandră legănare
desparți imensitatea clipelor
bei din izvorul cu apă limpede
să stingi văpaia care umple dorul
în zile întunecate
când norii grei
se-aşează pe trista noastră viaţă
apoi te avânți
spre cerul dimineţii
în zborul liniștit şi liber
plutind deasupra lumii
şi înţelegând uşor
suspinul florilor
și murmurul vântului.
-->
Comentarii
Mulțumesc mult!
Este adevărat în clasele generale...la școală, colegii mei îmi ziceau RÂNDUNICA!
Nume dat de primul meu învățător! E mult de atunci....dar nu voi uita niciodată!
Maria... tu ești o rândunică
gingașă și frumușică -
ca urmare te iubesc
și in versuri îți vorbesc...