Uneori ascult rock și mă las voluptos
În oceanul din mine, oceanul de os,
În oceanul de umbre, de oameni absenți
Și pe care oricând îi privești ca prezenți.
Viermii graniței mele sunt tot mai flămânzi!
Când nu îi strivești, ci mai tare-i afunzi
În prăpastia hranei, în ego-ul meu,
Mă privești ca și cum aș fi hrană doar eu...
Nu cunosc omenie mai clară de-atât,
Cum nu-s nici fericiri să-mi atârne de gât...
Pentru mine pot fi un tardiv tibetan...
Pentru tine... un scop repetat an de an.
Mi-am atras întunerici din culpa de-a fi
Mai curând o grimasă! Căci oamenii vii
Nu credeau nici în lirica verbului meu,
Nici în noi, nici în ei... și nici Dumnezeu!
Nu mă-ntorc la infamia stâlpului vechi
Să descriu apotema iubirii-n perechi.
Știu că iadul și raiul mereu au un loc
Pentru mine și tine... și muzică rock!
-->
Comentarii
Admirație.
Superbă elaborare, cu multe metafore și simbolistici hermetice. M-a bucurat și odihnit popasul. Muzica învinge întotdeauna...