Noi suntem. Dar oare ce înseamnă a fi
În terna existență efemeră ?
Tăcute roluri jucate în pustii
De noi, actori in viața pasageră.
Suntem actorii unui crud destin
Pe-o scena putredă-n a ei esență
Și primadone cu toții vrem să fim
Dar nu simțim a rostului absență.
Trăim un azi tăcut, indiferent,
Și ignorăm un ieri ce l-am pierdut,
Iar mâine e eternul repetent
C-al nostru rol nicicând nu l-am știut.
Și uite așa o ducem viața-ntreagă,
Nimic temeinic, nimic original,
Și nimeni nu dorește să-nțeleagă
Dar toți jucăm în rolul principal.
-->
Comentarii
Multumesc frumos Aurora !
Multumesc frumos doamna Emilia Popescu Rusu !
Interesante gânduri, minunat final.
Am poposit cu drag asupra versurilor!