Românu-i frate cu amarul, decând trădarea prins-a coajă,
Iar Lacomul, frate cu-Avarul, au fost mânați parcă de vrajă,
Pe Decebal întâi să-l vândă, secretele să-i desconspire,
Romanilor ce-au stat la pândă, Comoara Dacică s-o fure.
De-atunci, trădarea, trădătorii, au fost blestemul moștenit,
De Neam și Țară, vânzătorii, istoria ne-au împânzit –
Atâți Eroi de-ai gliei noastre, vânduți au fost către dușmani,
Și cucerite-atâtea castre, prin „cozi de bardă” – lași dumani.
Doar interesele meschine, au fost mereu hotărâtoare,
Ca grupuri de vânduți să-nchine, Cetatea, hoardei migratoare –
Puțini au fost dintre vitejii, care-au păstrat stindardul sus,
Dar din păcate, bătrâneții, tribut prin moarte i-au adus.
A fost Mihai zis și Viteazul, întregitor și el trădat,
Și-un Tudor, ce-a „schimbat macazul” – Fanarul el l-a alungat,
Trădat și el, precum și Cuza, de tagma de boieri, vândută,
Patriotismul, fiind acuza, dreptatea a rămas iar slută.
Schimbară-apoi cu dinastia, pe orice Domn fiind pământean,
Care-a orânduit hoția, în statul zis și suveran –
Afaceri precum fost-a „Skoda”, lăsat-au oastea în opinci,
Cu arme vechi, cânta-ta oda, germanilor, unu la cinci,
Și a făcut Marea Unire, luptând ca leii la Mărăști,
Oituz și Mărășești – uimire – făcut-au puii răzășești.
Dar a urmat apoi Războiul, zis și al Doilea Mondial,
Cu-o camarilă-a dinastiei, coruptă fără de egal,
Destinul l-a adus în frunte, pe Antonescu, Mareșal,
Doar el a izbutit să-nfrunte, dușmanul roșu, inegal –
Eu, ”Vă ordon să treceți Prutul!” – a spus cu glas dumnezeiesc,
Eliberând de „tot Urâtul”, pământul frate, românesc.
Însă, l-au împușcat păgânii, vânduții cei COMINTERN-iști,
Uitând, că a lăsat ca ovreii, să scape toți de hitleriști,
Și le-a permis spre Palestina, să tranziteze România,
Cu sânge a stropit el tina, chezășuindu-și omenia.
Și a mai fost un Ceaușescu, un OM al gliei – fiu de șerb,
Ce depășit-a omenescu’, un mare OM, chiar fiind imberb,
Ne-a scos din neagra servitute, pe toți ne-a alfabetizat,
Ne-a dat Industrii și „Redute”, și-un nume mondializat.
Urbanizat-a România, țăranii, mulți, azi citadini,
A înfruntat Oligarhia, plătind tot soldul la străini –
Exemplul de temeritate, a deranjat pe „Finanțiști„,
Aceiași peste-Umanitate, o gașcă rea, de Globaliști.
L-au împușcat în Ziua Sfântă, când s-a născut Iisus Hristos,
Vânat fiind numai de Ocultă, nesuferind un Curajos –
În fruntea Țării Suverane, cu datorii „zero barat”,
Exemplu pentru milioane, de oameni, un așa bărbat.
Azi, am rămas cu eșalonul, de slugi mărunte de pripas,
Marii corupți – eșantionul, de prădători a ce-a rămas
În urma „Epocii de Aur”, c-a fost, chiar de nu vrem admite,
Oameni mărunți, cu frunți de taur, pe care Raiu’-o să-i vomite.
Românu-i frate cu amarul și-n „piața liberului plac”,
Blestemul vechi precum Fanarul, l-a aruncat din puț în lac,
Apocalipsa derulează, scenariul vechi de mii de ani,
Trădarea, a rămas tot trează, românu-i tot lipsit de bani,
Dar are mască și ”vaccinul”, implementat de alți „vânduți”,
Cu stoicism suportă chinul, din Mehedinți în Vășcăuți,
E victima Ocultei care, i-a cumpărat pe potentați,
Cât mai suportă Domnul oare, acestă gașcă de ingrați?!
-->
Comentarii