Îmbracă-mă în flori de liliac
Și dă-mi un trup măcar cu împrumut
Să poți simți, gustând insomniac
Iubirea-mprăştiată-n așternut.
De doruri și suspine să dezbrac
Un gând ce te robește absolut
Îmbracă-mă în flori de liliac
Și dă-mi un trup măcar cu împrumut.
Pe pernă inima să mi-o desfac
Și dorurile toate ce-ai avut
Să le topesc si-apoi să le prefac
În dragostea curată ce-ai cerut.
Îmbracă-mă în flori de liliac.
de Gabriela Mimi Boroianu
05.02.2015
Comentarii
Foarte frumoase versuri!
Mereu cu admiratie!
Îmbracă-te în flori de liliac! Fără cuvinte în faţa unui poem de amploare sentimentală... florile de liliac reprezintă simbolul primăverii, al începutului, un vis ce prinde rădăcini în fiinţa reîntoarsă la viaţă. Se vede un legământ cu simplitatea şi iubirea divină, prin dezbrăcarea de doruri şi suspine...
Continuitate se vede în finalul poemului, nu înainte de a cere o putrificare absolută, trupul de împrumut. Găndul robeşte, lumina dezbracă de dor curăţind pe interior. Felicitări Mimi! Un poem mirific, inegalabil, minunat!