Când soarele tăinuiește depărtările
Și frumoasa lună se oglindește-n lac,
Sălciile împletesc în cosițe dorurile
Amurgului curgând spre tihnitul iatac.
Lebede ce nu și-au repetat plecările
În hamacul stufului rumen, se complac
Când soarele tăinuiește depărtările
Și frumoasa lună se oglindește-n lac.
La capătul zilei, lacul adună cărările
Sufletelor însetate spre-al nopții bivuac,
Zefirul lor înfioară oglinda cu nările,
Umbrele de-argint în cercuri se desfac.
Când soarele tăinuiește depărtările...
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 26 noiembrie)
Comentarii
Mulțumesc, DORINA! Sănătate și bucurii!
Am lecturat cu drag. Felicitări!