De la primordiala zvâcnire de inimă,
Soarele a-nceput să te-ndrăgească;
Din sufletul lui, dăruindu-ți lumină,
Pe tărâmul stelelor, să te călăuzească.
În frunzarul cerului, floare virgină
Cu chip bălai și năframă regească,
De la primordiala zvâcnire de inimă,
Soarele a-nceput să te-ndrăgească.
Când pe crugul ceresc, puritate sublimă,
Apari cu trupul tău de piatră îngerească,
Întreaga suflare-a nopții tainic se-animă,
Gândurile, visele și apele încep să crească.
De la primordiala zvâcnire de inimă,
Soarele a-nceput să te-ndrăgească.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 16 noiembrie)
-->
Comentarii