Rondelul toamnei resemnate

[Costel Avrămescu]

 

 

Toamnă resemnată, altădată... eden de poveste,

Ceru-ți plumburiu sfâșiat de gălăgioase ciocuri

Stă gata să cadă-n zdrențe peste brumate creste

Când cerbii înfierbântați încep să bată din tocuri.

 

Cu destinu-nscris în genetica perenității celeste,

Raiu-ți de frunze-i cuibărit pe țarină și-n scocuri,

Toamnă resemnată, altădată... eden de poveste,

Sub ceru-ți plumburiu sfâșiat de gălăgioase ciocuri.

 

Soarele-și transformă-n tăciuni satanicele-i focuri;

Ca un stindard de luptă, vine-amurgul să-l ateste,

Nourii-și poartă plumbii-n valuri fără echivocuri...

În matca vremii, urmele lor miros a zăpezi agreste.

 

Toamnă resemnată, altădată... eden de poveste...

 

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 2O noiembrie)

[Costel Avrămescu]

Mulțumesc, AURELIA! Asemenea.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]