Rostul meu
Pe raze pudrate de lună
Ca aripi de fluturi nocturni,
Cu aură pe chipu-mi cunună,
Mă-nalț la Domnul cu îngeri în sâni.
Din harul născut din Pământ,
Din cuvântul topit într-un Soare,
Ca trimis al Duhului Sfânt
Vă dau o binecuvântare !
Am jurământ adânc înfipt în ființă
De-o viață răsărită în apus
Pentru cei mulți cu reaua credință
Întru Domnul nostru Iisus.
Și câte n-aș putea să fac
Cu Dumnezeu ce-L port în piept,
Când toți, ce mă citesc, mă plac
Și calcă după mine drept ?
E rostul meu, consider, pe Pământ,
Să disipez lumina prin cuvinte;
Un alt - cu mine - legământ
În vremea ce-o să vină... prea fierbinte !
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii