Celui care pleacă, (MC)
Inima
bătea să spargă pieptul
în singurul minut
în care-şi retrăia întreaga viaţă.
Părea
că plutea în ceaţă
pe apa liniştită cu pete roşii
ce desluşeau drumul
din când în când
cuprins
de o bucurie nepotrivită,
ghemuit în colţul său
cu lumina
ce pătrundea în colţurile
cele mai îndepărtate,
realitatea punea stăpânire
pe mintea sa.
Era ud
până la piele
de roua dimineţii…
încetul cu încetul.

Comentarii
multumesc mult Ioan Muntean pentru tot, o seara frumoasa, Marius
iti multumesc draga mea Delia de vizita-ti si de cuvinte, o seara minunata, Marius
Era ud
până la piele
de roua dimineţii…
încetul cu încetul.
Trebuie să fie un sentiment plenar....cu drag de versult tău....