Roua… retrăirii

Celui care pleacă, (MC)

 

Inima

 

bătea să spargă pieptul

în singurul minut

în care-şi retrăia întreaga viaţă.

 

Părea

 

că plutea în ceaţă

pe apa liniştită cu pete roşii

ce desluşeau drumul

 

din când în când

 

cuprins

de o bucurie nepotrivită,

ghemuit în colţul său

 

cu lumina

 

ce pătrundea în colţurile

cele mai îndepărtate,

realitatea punea stăpânire

 

pe mintea sa.

 

Era ud

până la piele

de roua dimineţii…

 

încetul cu încetul.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • multumesc mult Ioan Muntean pentru tot, o seara frumoasa, Marius

  • gfdgtrf.jpg

  • 8b0c73e9f2b086a1e8da724993d71767.jpg

  • iti multumesc draga mea Delia de vizita-ti si de cuvinte, o seara minunata, Marius

  • Era ud

    până la piele

    de roua dimineţii…

     

    încetul cu încetul.

    Trebuie să fie un sentiment plenar....cu drag de versult tău....

Acest răspuns a fost șters.
-->