Rubin de toamnă amorţită

Roşii sunt gândurile mele

Când fierbe lacrima în soare

Mă regăsesc pierdut în stele

Iar sufletul e o paloare.

Armurier de prin trecut

Şi viitor pierdut în soare

Am cutezat să nu ascut

Simţul uitat al vocii tale.

Se umezesc în stoluri negre

Dureri ce încă mai absorb

Al dorului amar ce-ncepe

Să îmi deschidă ochiul orb.

Priveşte-mă de prin desiş

Mă caută şi mai la vale

Arareori de prin tufiş

Îţi descifrez mâinile goale.

Parfumul e rubin în stele

Iar adormirea e atrofiată

Am încă aşteptări cât ele

Cele speranţe de o viaţă adunate.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->