rugăciune
Petale blonde cad din ceruri
Pe creasta stâncilor de munte,
Și bântuite sunt de geruri
Pe vârfurile lor cărunte.
Aștept să treacă înc’un vânt,
Să viu învins, Doamne, la Tine,
Tu ești în cer, eu pe pământ,
Să caut căile divine.
La ce icoană să mă-nchin,
Din gloata de icoane sfinte,
Când am trăit atâta chin,
Răspunde-mi sincer, Tu, Părinte!
Pe care drumuri vreai s- apuc,
Spre ce curată înflorire
Și-n care locuri să mă duc,
Ca să-mi zidesc o mănăstire.
Prin ierni și primăveri sau toamne,
Eu am trecut ca un proscris,
Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
În labirintul meu închis.
Am poposit între răscruce
Cu palmele împreunate,
M-ai răstignit destul pe cruce,
M-ai și trădat, mi-ai fost și frate.
Stau trist și pasul mi-l măsor,
Între acum și veșnicii,
Încet din amăgiri cobor
Și Te aștept, Doamne, să vii.
Aștept să nu mai întârzii,
Aștept minunea să se-ntâmple,
Printre zăpezile târzii,
Te-aștept cu mâinile la tâmple.
vineri, 20 decembrie 2013
-->
Comentarii
Toată admiraţia pentru acest poem!