Rugăciune IV

Într-o după-amiază mohorâtă
de toamnă târzie
mă întorceam de la muncă,
îngândurat şi trist,
pe aceeaşi imuabilă alee
din acelaşi imuabil parc,
printre aceiaşi imuabili castani,
iar o frunză desprinsă
de undeva de sus
mi-a căzut pe creştetul capului,
mi s-a prelins pe frunte,
apoi pe umăr
şi s-a pierdut tăcută
printre urmele paşilor mei
şi mai tăcuţi.
Când am ajuns acasă
şi-am dat întâmplător cu ochii
de aceeaşi imuabilă icoană
de pe acelaşi imuabil perete
dinspre Răsărit
am tresărit
şi m-am trezit spunând:
Iartă-mă, Doamne,
am uitat să-Ţi sărut mâna!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->