Se-adună anii. Tu, absent,
lipsești în seara de Ajun;
eu te implor, în dor nebun,
să te întorci! Ambivalent
exist. Deși n-aș vrea să fiu
într-un destin rece și crud,
sunt blestemată. Nu mai știu
să te găsesc; și-n zori aud
vânt și pustiu. Iar de, râzând,
privesc la cerul orb și surd,
sufletu-mi este trist. În gând,
m-ascund în rătăciri, absurd.
Se-adună anii. Tu, absent,
zâmbești în stele. Neștiut
răsai, trecând din absolut
într-un prezent ambivalent.
Comentarii