În lumina cărei stele
smuls din întunericul bântuit de fantome,
rupt de vise,
voi primi semnul dimineţii pe buze?
Sunt mai uşor cu un gând
şi cred că de la femeie mă doare
urma rămasă de la iubire
ca o întrebare fără răspuns.
Tăcerea
topită în singurătatea lăuntricului,
în lipsa rănii carnale
ca să se vindece,
de-mi văd împrejurul mai gol,
ochii storşi de priviri
neînsoţindu-mi inima,
dăruită peste putere
aşteptatei tale veniri...

Comentarii
Frumos poem