S-au răstignit

S-au răstignit

S-au răstignit tăcerile-n pripas,
ca un vlăstar de munte-n sol puțin,
un vis să-l lași în visul ce-a rămas,
o rădăcină prinsă în destin !

Să-l lași în lumea sfântă și curată,
în solul din destinul de orfan,
Dumnezeirea mea din alba-mi soartă,
să nu mă doară-n fiecare an !

Să-l lași măcar, atât, ca început,
iubirea mea, din altă emisferă,
s-aștept la țărmuri,Poartă cu sărut,
o clipă-n dor cu tine...pasageră.

Dar dacă poți sădește-mă puțin,
iubirea ta, din vară ... început,
un mugur răsărit dintr-un destin,
la mese de tăceri... ce ne-au durut !

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->