Să-ţi aminteşti

Să-ţi aminteşti
(GV)
 
Să-ţi aminteşti căldura din cuvinte
şi de surâsul lor ce-n dor se-adapă,
când stele dorm ascunse între dorinţe,
că luna-i mai rotundă-n val de apă !
 
Să-ţi aminteşti de mine ca lumină,
de lemnul meu zvâcnind spre o învârtire,
de foşnetu-mi venit din rădăcină,
de visul meu cu dor de nemurire !
 
Să-ţi aminteşti, că sunt din adieri
un fel de rugă, îndurare, strânsă-n frunză,
o lume a ta mai albă decât ieri,
culoare pură, aşezată pe o pânză !
 
Cuvântul meu nu îţi va drege pasul,
căci bate-un vânt prin crengi, mă rătăcesc,
doar tu, iubito, poţi să-mi fii popasul
şi pragul unde rugile-mi rostesc.
 
Se-ascund poteci, fără să ştii pe unde,
s-ascund poteci sub sorele...arsură
îmi eşti un gând, dar asta nu-mi ajunge,
la câţi paşi fac, în dor, fără măsură .
★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->