E noapte rece-n orice gând,
Ca flăcări umbre joacă-n rând,
Tresar poteci fără culoare
În timpul, care, nu mai doare.
Îmi picură cerul în șoapte,
În dansul norilor din noapte
Şi ţes din pulberi noi poveşti,
Poveşti cu cele, ce-s lumești.
Sunt din poveștile nescrise,
Drumul sorților prescrise,
Poveşti din viaţa-nvolburată,
Fără de timpi, fără durată.
Şi rămân în cărți divine,
În luciul ger din nopți senine,
Cu șoapte dulci, faguri de miere,
Ce-au zămislit a noastră, vrere.
E gândul scris în vântul vremii,
Mângâiat de albul iernii,
În file-albastre ‘n cer în valuri
Şi în ocean de plâns, cu maluri.
Scriu acum a mea, poveste,
Din ce fost şi nu mai este,
Dar cerul îmi dă altă carte
Cu file binecuvântate.
Voi anina în pomul vieții,
Ca rouă-n zorii dimineții,
Poveşti ce-or țese rând pe rând,
Cununi de vise-n al meu gând.
El, gândul îmi va fi penița
Ce urme veşnice-o lăsa,
Cât timp în mine e dorința
-->
Comentarii
Felicitări pentru aceste minunate versuri!