Să las în urma mea, ceva

E noapte rece-n orice gând,

Ca flăcări umbre joacă-n rând,

Tresar poteci fără culoare

În timpul, care, nu mai doare.

 

Îmi picură cerul în șoapte,

În dansul norilor din noapte

Şi ţes din pulberi noi poveşti,

Poveşti cu cele, ce-s lumești.

 

Sunt din poveștile nescrise,

Drumul sorților prescrise,

Poveşti din viaţa-nvolburată,

Fără de timpi, fără durată.

 

Şi rămân în cărți divine,

În luciul ger din nopți senine,

Cu șoapte dulci, faguri de miere,

Ce-au zămislit a noastră, vrere.

 

E gândul scris în vântul vremii,

Mângâiat de albul iernii,

În file-albastre ‘n cer în valuri

Şi în ocean de plâns, cu maluri.

 

Scriu acum a mea, poveste,

Din ce fost şi nu mai este,

Dar cerul îmi dă altă carte

Cu file binecuvântate.

 

Voi anina în pomul vieții,

Ca rouă-n zorii dimineții,

Poveşti ce-or țese rând pe rând,

Cununi de vise-n al meu gând.

 

El, gândul îmi va fi penița

Ce urme veşnice-o lăsa,

Cât timp în mine e dorința

Să las în urma, mea, ceva.

 

 1979327091?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->