Când soarele smăltuieşte
perlele nopţii-n dimineţi de dor,
ţi-adun zâmbetul,
umbra de nor
să nu ţi-l soarbă.
Te respir imagine pură
a iubirii din mine.
Îmbrăcată-n înfiorarea
florilor sărutate de fluturi,
păşesc în pulsul inimii tale.
O avalanşă de sălbatice înfloriri
îmi inundă simţurile.
Te chem cu lacrima îngenunchiată
în palmele depărtării….
Cai albi galopează
pe tâmple
răscolind dorinţa,
mireasma sărată a trupului tău
Deschide pe buze sărutul.
Te îmbrăţişez cu îmbrăţişările toate
până la cea dintâi pereche,
cu viaţa şi moarte îngemănate
la picioarele noastre.
Apă pământ foc şi aer
urcăm extazul supremei contopiri
rotunjind călătoria
Spre unitatea începutului.
-->
Comentarii
Cu drag!