Să mă ierți !
Cândva când toate vor fi uitate,să mă ierți
iubito,de prea multă iubire,
de zâmbetul inimii fericite,de timpul
care-și crește în aripi rădăcina !
Să mă ierți de visul toamnei
care tropotea cu norii,sub o frunză
ca rod al tău din vară
și eu să rămân ramuri,sau
împlinirea ta de dor,
izvorul.
Oprește nisipul care curge
și din rumoare vânt,tu fă deșertul lumii
când alte lumi se destramă,
ca eu să mă urc la ceruri,
peste ziduri !
Mi-e teamă să nu te pierd
și de aceea te rog,iartă-mă
de prea multă iubire
și dă-mi voie să îți fiu copac,
frunza mea,
ca să nu te strivesc cu privirea !
Lasă -mă să îți fiu nesfârșire,
în fericirea de a fi margini,
sub verticala frumuseții tale,
care îmi taie respirația !
Adună-mă lumină,vara mea
și eu îți promit că voi înflori
petale de senin
sub streșina de cer năvalnic !
-->
Comentarii
Frumos!