Sămânţa mâinelui zidit ,
Prins între palme de tăciune,
Pe cer, de vânt, s-a risipit...
Aici nimic nu mai rămâne.
Îngenunchem... În rugi, în vis,
În lacrimă, în nemurire,
Nimic din ce ni s-a promis
În timpuri, nu ni se cuvine.
Clepsidra, irosindu-şi vrerea
De-a ne zidi în chip de lut,
S-a spart. Şi curge-n vene plânsul
Şi timpul nostru de demult.
În noi au încolţit biserici
Şi trupul nostru răstignit
E un Iisus ducându-şi crucea
În timpuri fără de sfârşit.
Amaru-n noi e ca un clopot
Şi somnul ni-i precum o moarte...
Nouă nimic nu ne-aparţine,
Toate sunt năluciri deşarte.
-->
Comentarii