Să-mi aminteşti
Să-mi aminteşti de setea, acea provocatoare,
când eu eram cuvânt şi tu erai hârtie,
să-ţi iert iar frumuseţea din ziua următoare,
lăsând-o despuiată, de clipa cea pustie !
Să-mi aminteşti de zborul, pe care eu îl tem,
să pot să vărs un sfert din cupa noastră plină,
să uit ce fac iubito, să uit cine suntem,
ca să mă îmbăt în beznă, trezindu-mă lumină !
Să-mi laşi atât, o creangă, pe ea un cuib de vrăbii
şi unge-mă iubito, doar cu a ta lumină,
iubirea mea minune, e visul din corăbii,
când gândul îţi sărută tăcerea ta ... ca vină !
Să-mi laşi de poţi şi drumul cel populat cu vise,
în dorul de lumină, căci doar în ea m-ascund,
să am doar nopţi cu tine şi gânduri interzise,
în care mi-eşti speranţa şi eu în ea m-afund.
-->
Comentarii