eu am opinci acasă puse în pod
de taica lăsate la război
umbla cu ele cînd afară era glod
şi când dădeau albinele în roi,
nu-s opincar, dar nici boier de lux
nu port nici cuşmă, nici cojoc
aştept întotdeauna un alt flux
şi niciodată n-am noroc,
cu două clase am mai mult ca trenul,
nu sunt bogat, dar nici sărac,
la hoţie nu sunt genul,
şi umblu îmbrăcat în parpalac,
mai am doar o triadă de trăit,
doi ani şi unul de la Dumnezeu
căci viaţa mea este de om robit
când peste mine bate un alizeu,
nu am copii şi nici nu mi-am dorit
în lumea mea sunt un milenar,
şi când dă luna iar în asfinţit
eu, vreau să mor în poală de stejar.
Comentarii
mersi
Frumoase versuri. Au o strălucire aparte. Felicitări!