Să ne închinăm...

   Să ne închinăm... 
                
  
                  Să ne închinăm. sperând că undeva 
                  vor trece-n codrii falnici sfinte ape 
                  arzând jăratec gânduri cu ceva 
                  ce poate să ne aducă mai aproape. 
                  Să ne închinăm în negurile-albastre 
                  când lacrimi ochii vor vărsa cascadă, 
                  iubirea-n clipe de delir sihastre, 
                  să ne închinăm și nimeni să nu vadă ! 
                  Să vadă doar trăirea din hotare 
                  o pâlpâire,negreșit un drum 
                  să ne închinăm iubind la felinare, 
                  îngândurați de-al florilor vers-scrum. 
                  Să ne închinăm și să sfințim și locul 
                  cel ce-l cunosc,cunoști și știi  
                  fiorii toamnei să ne-ațâțe focul, 
                  să ne-nchinăm poverii veșnicii ! 
                  Să ne închinăm iluziei...iubirea 
                  la raze de lumină-n necuvant 
                  să nu trăim sub cețuri amintirea, 
                  căci ne-am născut să ne rostim cuvânt ! 
★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->