Să nu-mi iubești

Să nu-mi iubești


Să nu-mi iubești doar floarea, căci am și rădăcini
și port în ele-un cântec, în dorul tău de înger,
când toamna care vine își ia tain, nu vini,
din inima ce poartă, destinul unui fulger !

Mi-e floarea albă știu și pare sărbătoare
și fructele-s cuvinte rostite pentru noi,
iar răsăritul tău, deși e cald mă doare,
pășind ca un copil, prin baltă după ploi.

În verdele din frunză, pot fi să știi și trist,
lipsit sunt de putere sub starea ta divină,
cuvântul îmi scurtează, motivul că exist
și-mi prelungește,taina, primind în dor lumină.

Iubește-mi, poți și floarea, dar nu uita copacul,
cuvântul mi-este fruct și timpul o distanță,
să îl auzi când tace, să îl rostești...săracul,
când te trezești sub el, crezându-mă speranță!

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->