Să nu oprești...
Să nu oprești nisipul, îl lasă ca să curgă,
să cadă peste văi, ca visele din mine,
și din rumoare vântul să ne transforme-n rugă,
să învăț și avalanșa, ce curge-acum în tine.
Vezi, eu sunt anotimpul, ce cade pe hârtie,
vreau să îmi simți frumoase și taina și avântul,
să pot ca să prefac sărutu-n bucurie,
să simți cum viscolește în mine ierni, cuvântul.
Să simți cuvântu-n mine și dulce și povară,
când crește verde-n mine, pe ramuri ce le tac,
să mă găsești în stele cu visurile gară,
să poate într-o toamnă în formă de copac.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Ce visele dezleagă eliberând în noapte
Povestile nescrise și doruri ce cuvântă
Înfiorând un suflet cu undele din șoapte.
La porțile tăceri ți-ai așezat sărutul
Ca fire de nisip clepsidra-ngreunam
Am vrut păcălind timpul să schimbam anotimpul
Să poți să fii copacul ce-mi poartă flori pe ram.