Să nu te-ntrebi...
Cerasela Jerlăianu
Să nu te-ntrebi vreodată dorul când te colindă
De ce port vise-n în sân la margine de zi
Și nici de ce iubirea o simt ca pe-o izbândă
Când te clădesc din slove sperând c-ai să revii.
C-am luat ființă-n taină și-am răsărit din noi,
La brațul tău să fiu un viscol luminat,
Ori pulbere de umbră din care amândoi
Să ne-ntregim amorul de viață însetat.
Să nu mi te întrebi, să nu te-ntrebi vreodată
Când lacrima fierbinte, coboară pe obraz
De ce te arde dorul mai mult ca niciodată
Cu pași iuți de lumină și-al mărilor topaz.
Că te-am zidit în suflet cu-al inimii condei,
Sclipind diamantin în nopțile târzii,
Dar de-am apus departe pe firul de idei,
A fost ca să răsar din tine-n orice zi.
-->
Comentarii
Am citit-o greu, mi-ai ars ochii cu fundalul ăla de iad incandescent, sau tocmai asta ai urmărit?!