Ca torentul trece vremea
Smulgând clipei zgomot, vuiet
Te-a uitat, bădiță, lumea;
Slova-ți pre puțini o au în suflet.
.. Și de când te-ai dus, bădiță,
Tot o jale-i peste noi;
Mor și plopii ce odată
Îți umbreau dorul de doi.
Au rămas câțiva la număr,
Nici cu soț, nu au noroc.
Încrustați sub zeci de nume
Cad mușcați de vânt și foc.
Oh, bădiță, să nu știi
Cum vandali-ți dau târcoale
Și te smulg din temelii
Din somnul Măriei Tale,
Iar din locul de odihnă
Unde ți-ai dorit să fii,
Mi te lasă fără nume
Cei ce se pretind că-s vii!
Azi ,“din valurile vremii”,
Te-aș aduce înapoi
Să vezi țara ta de glorii
Cum se-neacă în noroi.
Te-a uitat, lumea, bădiță
Și prieten și dușman...
Doară luna te așteaptă
Printre nuferi, an de an.
Înger blând și-a lui nălucă
Slobozit din vechiul cufăr,
Suspinând presoară-n luncă
Flori albastre, flori de nufăr.
Veronica Șerban
-->
Comentarii
Eminescu este fără îndoială cel mai mare poet al iubirii și un iscusit cântăreț al splendorilor naturii.O tonalitate senină a sentimentului, elemente de cadru evocate de amintiriamintiri. Natura este întotdeauna în consonanță cu starea sufletească.
Felicitări!