săpând fântâni
tot săpând fântâni de vise,
peste anii ce-au trecut,
am scos ciuturi de lumină
ca un rob căzut pe scut.
m-am urcat pe scări de îngeri
ca să cuceresc eternul,
un sisif rămas pe drumuri,
după ce-a văzut infernul.
timpul doarme-n minutare
nu-i știu vrerea, nu mai știu,
caut printre clipe- amare,
înțelesul lor târziu.
plânge cineva în mine,
aiurind adesea-n somn,
se tot plimbă prin ruine,
căutând un os de domn.
printre cruguri luna trece,
vărsând aur pe zăpadă,
sufletul mi-e tot mai rece,
fără scut și fără spadă!
plouă iar frumos cu vise,
adunând uitări și dor,
lâsând ușile deschise,
ca să intre mai ușor.
joi, 5 decembrie 2013
-->
Comentarii