Visarea mă petrece pe unde n-am mai fost,
Să răscolesc enigme, răspunsuri fără rost.
Răspunsul îl primesc de la sclipiri albastre
De eu voi poposi, sub cerul plin de astre.
Mă întind, s-ating cupola cerului fierbinte,
Să scriu pe zări de foc ce sufletul meu simte.
Lacrimă de sânge pătează zărea albastră,
Întunecă destinul din zodia-mi nefastă.
În stele mă ascund, când cerului în ruga-i cer
Să-mi lase-n gând, s-apară, acel vis efemer.
Ca un balsam să-mi fie mereu până la moarte,
Cum amintiri frumoase păstra-voi într-o carte.
Pe triste anotimpuri să plouă cu uitare,
Sub cer nimic nu plângă, decât valul în mare.
Pe cer s-apară îngeri ce fac lumea a râde,
Cărările sortirii să-mi pară cât mai blânde.

Comentarii
Toată admiraţia pentru acest poem minunat...Felicitări!