Să plouă cu uitare

 

 

Visarea mă petrece pe unde n-am mai fost,

Să răscolesc enigme, răspunsuri fără rost.

 

Răspunsul îl primesc de la sclipiri albastre

De eu voi poposi, sub cerul plin de astre.

 

Mă întind, s-ating cupola cerului fierbinte,

Să scriu pe zări de foc ce sufletul meu simte.

 

Lacrimă de sânge pătează zărea albastră,

Întunecă destinul din zodia-mi nefastă.

 

În stele mă ascund, când cerului în ruga-i cer

Să-mi lase-n gând, s-apară, acel vis efemer.

 

Ca un balsam să-mi fie mereu până la moarte,

Cum amintiri frumoase păstra-voi într-o carte.

 

Pe triste anotimpuri să plouă cu uitare,

Sub cer nimic nu plângă, decât valul în mare.

 

Pe cer s-apară îngeri ce fac lumea a râde,

Cărările sortirii să-mi pară cât mai blânde.

1979323289?profile=original

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Toată admiraţia pentru acest poem minunat...Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->