Stau în unghiurile luminii
unde spiritul capătă trup
şi-n viaţă se zideşte pe sine.
Nu-i cer altceva
decât liniştea în care-mi caut
marginile încrederii rupte
şi singur
prin încercările aspre,
să răzbat ca o pasăre
norul furtunii,
să pot privi flacăra
care nu mă lasă să ard,
tu să-i simţi căldura
şi-n ea să te topeşti
ca ceara de pe suflet.

Comentarii