sărutând gura timpului

sărutând gura timpului

 

 

adoarme deșertul

 cu oazele-n gât,

luna visează

 dorul de iarbă,

o magnolie  răsărită

 în grădina supliciilor

tremură de sete.

sunt tot mai lungi pustiurile

 prin care umblu,

cineva se uită

pe geam în anii mei,

e umbra care mă caută

și nu mă găsește.

cu flautul spart

mă-ntorc către ea

și ascult amurgul

 ca pe o cetate incendiată.

în acest amurg

eu trebuie să dorm

cu un ochi în haos

și cu altul în întunericul meu,

sărutând gura timpului.

 

 

 

 

joi, 21 noiembrie 2013

 

 

 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Vă mulțumesc tuturor!

  • j8SMs4ag6enPp_e.jpg

  • oglinzi-paralele-1_2e4f925764035f.jpg

  • cineva se uită

    pe geam în anii mei,

    e umbra care mă caută

    și nu mă găsește.

    cu flautul spart

    mă-ntorc către ea

    și ascult amurgul

     ca pe o cetate incendiată.

    ...........

    în acest amurg

    eu trebuie să dorm

    cu un ochi în haos

    și cu altul în întunericul meu,

    sărutând gura timpului.

    1939469470?profile=original

  • Profunzime şi frumos!

    Mulţumesc!!

  • Frumos!

  • pe geam în anii mei,

    e umbra care mă caută

    "și nu mă găsește.

    cu flautul spart

    mă-ntorc către ea

    și ascult amurgul

     ca pe o cetate incendiată." versuri ce te indeamna la meditatie , semn de lectura si admiratie!

  • Frumos poem!

Acest răspuns a fost șters.
-->